Pizza 128 4.1

Scrisoare deschisă către PIZZA 128

Din seara aceea când ne-am întâlnit pentru prima dată nu te-am mai putut uita...
Erai atât de aurie, de rumenă, de proaspătă... ca o briză caldă pe malul însorit al mării. Ai venit sfioasă pe masa mea, cu o feciorelnică dulceaţă a crustei tale presărată cu miresme diafane si multicolore...Mâini pricepute te-au atins, te-au modelat şi te-au adus pe culmile desăvârşirii pentru ca eu să te primesc cu încântare.
Ah cum am savurat miresma îmbătătoare, catifelată a buzelor tale fierbinţi, muşcandu-le cu voluptate! Cum am savurat acel dans al texturilor, al gusturilor ce se îmbină perfect, acel deliciu pe care l-am simţit cu fiecare inghiţitură! Te-am primit in trupul meu până la ultima îmbucătură, până la ultima firmitură a extazului pe care mi l-ai oferit cu atâta generozitate, cu atâta dăruire...
Zadarnic am căutat să te înlocuiesc cu o alta şi amare au fost dezamăgirile fiecarei tentative...
Pizza 128, nu-ţi voi uita niciodată trupul rotund, înmiresmat şi delicios! Abia aştept clipa în care ne vom reîntalni! În aşteptarea acelei clipe nemuritoare nu-mi mai pot oferi nici o altă plăcere. Voi răbda cu stoicism intrând într-un post al aşteptării până în clipa în care te voi primi cu aceeaşi bucurie şi satisfacţie în trupul meu...

Te îmbuc dulce!

© Ioana Radu