Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel-Bărboi 3.44

Din platoul de aur al monumentelor istorice bisericești ieșene(Catedrala Mitropolitană,Sfinții Trei Ierarhi,Sfântul Nicolae Domnesc,Sfântul Sava,Mănăstirea Golia) face parte și biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel Bărboi,așa cum spunea PF Daniel,în vremea arhipăstoririi ca Mitropolit al Moldovei și Bucovinei.Situată în partea de sud-est a oraşului Iaşi, biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” Bărboi, întregeşte în chip fericit şirul lăcaşurilor de cult ortodoxe ale capitalei moldave.
Ca mai toate bisericile-monument, ceea ce putem vedea noi astăzi şi ceea ce numim biserica Bărboi este, de fapt, capătul unui şir istoric de strădanii, ctitorii, ctitori şi jertfe.

ISTORIC
Biserica Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel - Bărboi este situată în partea de sud-est a oraşului Iaşi, mai precis în zona comercială din vechime numită ,,Podul-Vechiu”.

Actuala biserică a fost rezidită din temelie pe locul unde marele logofăt Ioan Ursu Bărboi, din neamul Sturdzeştilor, ar fi descălecat din Maramureş. Drept mulţumire că a ajuns în marea demnitate de vornic în timpul lui Ştefan Tomşa, el ctitoreşte o biserică în stil moldovenesc cu două turle. După moartea sa, descendenţi ai familiei lui, tot din neamul Sturdzeştilor, ridică la anul 1669 biserica la rang de mănăstire şi o închină Mănăstirii Vatoped din Muntele Athos, după ce mai întâi o înzestrează cu mari moşii, heleştee, mori, dughene, vii şi alte danii pentru întreţinerea călugărilor. Biserica lui Ioan Ursu Bărboi subzistă până în anul 1839, când, datorită intemperiilor, cutremurelor, în special cel din anul 1829, se afla în pericol de prăbuşire. Acest fapt, la care s-au adăugat unele incendii, dar şi tulburările timpului, i-a determinat pe urmaşii lui Ioan Ursu Bărboi, fostul domnitor Ioniţă Sandu Sturdza, Mihail Grigore Sturdza şi în special logofătul Dimitrie Sturdza, cu soţia sa Elena, fiica lui Teodor Balş şi alţii din familia Sturdzeştilor să ia hotărârea de a reface din temelii biserica strămoşului lor, ajutaţi şi de Mitropolitul Grigore de Irinopoleos. Aşadar, prin rezidirea din temelie a actualei biserici pe locul vechii biserici a lui Ioan Ursu Bărboi, firul istoriei continuă şi prin aceasta se explică numele care este păstrat şi astăzi în uzanţa cotidiană de ,,biserica Bărboi.” Deci actuala biserică este construită între anii 1841-1844 de către familia Sturdza, mai precis de Marele logofăt al Ţării de Jos, Dimitrie Sturdza, ajutat de cei din familia lui, care l-au adus pe arhitectul Andrei Karidis care a proiectat acest sfânt lăcaş, ajutat de Atanasie şi Gheorghe, din provincia Sisanion.
După secularizarea averilor mănăstireşti din 1864, forma de administrare a bisericii devine parohie, iar în 1947, anul în care se interzice de regimul comunist pelerinajul de Florii, devine filie a parohiei Sfântul Pantelimon, urmând a se sluji doar o dată pe an, în ziua hramului, pe 29 iunie. Cu timpul, biserica se şubrezeşte foarte mult, cutremurul din 1977 afectând puternic structura de rezistenţă a bisericii şi a turnului, precum şi casa parohială, încât se dorea o autodemolare a bisericii, dorind a rămâne doar turnul de la intrare, biserica urmând a fi complet izolată vizual prin construcţia de blocuri înalte, cu 7 sau 8 etaje. Acest plan diabolic a fost dat peste cap deoarece venind la cârma Mitropoliei regretatul Patriarh Teoctist, prima grijă a sa a fost să salveze monumentele istorice de la pieirea lor.
Lucrările de consolidare, restaurare şi conservare de la Bărboi, vizibile astăzi, s-au desfăşurat, în a doua jumătate a secolului al XX-lea, prin grija Prefericitului Patriarh Teoctist dar şi prin ajutorul tacit oferit de edilii oraşului din acea vreme, paroh fiind Pr. Andrei Constantin. La finalizarea restaurării, în ziua de 27 noiembrie 1988, s-a săvârşit slujba de resfinţire a bisericii Bărboi de către Preafericitul Părinte Patriarh Teoctist.